Elena Udrea calca pe urmele lui Aramis

Elena Udrea este (din punctul meu de vedere) unul dintre cele mai elocvente exemple de persoana careia i s-au incalcat drepturile fundamentale, intr-o tara membra UE, incepand (cel putin) cu anul de gratie 2014 si ne-incetata aceste incalcari nici azi (septembrie 2016).
Tratamentul aplicat ei mi-a adus aminte de tratamentul imaginat de Michel Sevaco a fi fost aplicat de catre Inchizitia spaniola cavalerului Pardaillan.
Am pus si eu grauntele meu de nisip in slujba militarii pentru apararea conceptului juridic cunoscut sub numele "Drepturile Persoanei", concept care, odata respectat fi dus la scoaterea Elenei Udrea de sub absurdele inchisori preventive, al absurdului tratament la care a fost supusa.

Despre subordonarea juridica

:Subordonarea juridica: condiția unei persoane legata contractual de o alta sau dependenta de aceea. În Dreptul laboral reprezintă elementul cel mai caracteristic și cel mai important al contractului individual de muncă, de asa maniera încât deodata cu momentul  existentei lui, isi  începe  asupra acestei relații contractuale si conditia juridica tutelara Statului. 

Pana apuc sa "mobilez" corespunzator pe.aici, citeste mai multe sum linkul de mai jos.
Subordonarea Juridica

Sunt unul dintre proletarii acestei lumi.

Desi cuvantul "proletar" a fost (cel putin in lumea romaneasca) compromis ca pentru vecie de utilizarea lui de catre comunisti, daca in aceasta clasa (sociala) m-am nascut, de ce mi-ar fi rusine cu conditia mea?
Marturisesc ca aproape uitasem cuvantul, cand si cand doar, mai foloseam celebra alaturare facuta de Eminescu sub titlul "Imparat si proletar" in care cei doi termeni apar ca antonim, unul celuilalt.
Doar ca in timpul din urma, preumblarile pasilor mei prin uriasul labirint pe care il constituie internetul, m-au adus in fata unor interpretari in limba spaniola a unor informatii despre "clasele sociale" care m-au dumirit (parca) mai bine decat ce aveam deja inmagazinat ca informatie pe aceasta tema.

Ce se cere unei persoane ce pretinde a deveni politician.

Oricum as da-o ca sa explic, la fiecare doua-trei cuvinte tot gasesc cate unul despre care stiu ce se stie pe "piata" romaneasca, si care ar necesita link spre o pagina explicativa a acelui cuvant.
Voi vedea, cand oi gasi timp, oi pune si linkurile de cuviinta.
Pana atunci insa, trebuie ca mai intai sa incercam a ne elibera de confuzia pe care o facem intre "om politic" si "politician".
Cand te gandesti la conditia de "politician" trebuie sa te gandesti ca atunci cand iei in discutie conditia de "fotbalist".
(Zic "fotbalist", pentru ca fotbalul este, dupa politica, a doua competitie ca anvergura, ca raspandire.
"Competitia politica" in raport cu oricare ar fi a doua competitie mai raspandita, este ca un urias pe langa un pitic.
Dar foloseste sa . . . folosesti fotbalul ca figura de stil, cand vrei sa explici aspecte din politica.

Asa deci, "oameni politici (fiinte politice)" suntem toti membrii speciei umane, dar "politicieni legitimati" ajung numai unii dintre noi.
La modul ne-formal, dam cu piciorul in minge mult mai multe persoane decat persoanele care ajung sa se legitimeze ca jucator de fotbal (si sa activeze in mediul formal.
Ma rog, e de spus ca pentru a deveni cineva politician nu i se pretinde nici un fel de diploma.

Pe scurt, logica e cam asa:
In afara de competitia, si de sistemul competitionala numita "fotbal" se poate folosi ca exemplificare (in raport cu politica) si sistemul competitional "Romanii au talent".
Competitiei politice am putea sa ii spunem in loc de "Romanii au talent", "Politicienii au talent" si sa intelegem astfel ca pe podiumul de premiere, noi (publicul spectator) suntem cei care ii urcam.

In mod normal, un adevarat politician are in dotarea lui un "talent politic nativ", de exceptie, la care si-a adaugat o "cultura generala", cel putin egala sau mai mare decat "talentul său politic nativ".
Din pacate insa, identificarea "pacalicilor" din imensul asta "joc de carti" cu care putem asemui "politica" este dificila de facut de catre o natie al carei nivel de "talent politic nativ" si de "cultura generala" nu o ajuta mai mult decat la a ramane un continuu "Popa prostul".

Democrati din toate tarile, uniti-va.

Am scris in zilele din urma un articol cu acest titlu (Democrati din toate tarile, uniti-va) parafrazand astfel acea nai mult decat cunoscuta, zicere "Proletari din toate tarile, uniti-va", si cu ocazia aia miam adus aminte sa il intreb pe "goagal" ce stie el despre asa un termen (cel de "proletar").

M-am uitat mai intai pe felurite canale de informatie, romanesti si apoi, pentru ca mie imi place ca mai inainte sa ma decid sa cumpar, sa pun in cumpanire si produse fabricate de alti fabricanti, am comparat cu ce spun altii, pe canale de informatie din alte limbi.

Si astfel am descoperit alte conotatii ale termenului de "proletar" si in afara de asta mi am reamintit acele clase sociale numite "aristocratia", "clerul", "burghezia",  "proletariatul" si "lumpenproletariatul.

Oamenii ar face bine (ar proceda corect) daca si-ar traduce cuvantul "democratie" ca pe "arta/profesiunea aplanarii conflictelor intre oameni"
Daca comunismul a indemnat la "lupta de clasa", daca feudalismul a cultivat existenta antagonicelor clase, democratia vine cu gandul de aplana conflicte, tensiuni intre oameni

va urma!

Cum se face un partid politic?

Un partid politic este o "entitate juridica" (asa cum "entitate juridica" este orice club sportiv, orice butic din colt, orice unitate economica sau altfel spus, orice "persoana juridica).
Orice "persoana juridica" este (de fapt) un "subiect juridic"

Din criza de timp las pe o data viitoare continuarea . . . povestii, dar nu inainte de a pune mai jos cateva linkuri care lamureste oricui ce ii trebuie ca sa infiinteze (daca ii tuna vreodata asta prin cap) o "negustorie" precum cea numita "partid politic".

De ce "Mişcarea Democrată"

15 septembrie 2016
In loc de introducere;
De ce "Mişcarea Democrată"?

Pentru ca eu (autorul acestui blog) am tanjit dupa democratie cu mult inainte sa se fi spart zagazurile "barajului" ce ne tinea (sau cel putin il percepeam a ma tine pe mine) in captivitate.
Si pentru ca de la ruperea acelui baraj, de la acel 22 Decembrie 1989 si pana azi, am venit pe"filiera politica"; Petre Roman, Traian Basescu, Elena Udrea.
Cine o mai urma, om mai vedea.
Am mers cu speranta alaturi de Partidul Miscarea Populara (cel aflat sub presedentia Elenei Udrea), in cursa prezidentialelor din noiembrie 2014, si am ramas alaturi de politicianul Udrea si dupa ce s-au consemnat "scorurile" inregistrate.
Multi (majoritatea) au schimbat atunci macazul, si s-au pus in a preschimba (de o forma miseleasca,  in opinia mea) PMP-ul, in ce priveste in-vizibilul "fond" dar pastrandu-l pentru vizibila "forma".