Si fata de PMP, fiecare persoana are povestea ei.
Eu am sa o spun pe-a mea.
...............................................
Apropierea mea de PMP se datoreaza intrarii mele in contact cu diferite fragmente (mai mici, sau mai mari) din discursul Elenei Udrea, discursuri din care iata, internetul ma ajuta in 2016 sa aduc la indemana cui vrea, oaresce monstre:
- Elena Udrea (2005) - Biletelul roz
- Elena Udrea (2005) - Presedintele Norvegiei
- Convorbiri cu Elena Udrea - 2006
- Elena Udrea (iulie 2009) interviu Turcescu
- Elena Udrea (2013) - Candidatura la PD-L
- Elena Udrea (2014) - Sunt un candidat mai bun decat Diaconescu
(Hai ca mi-am pierdut o groaza detimp pana m-am scufundat dupa "perlele" astea, dar chiar ca a meritat. Dumnezeu mai stie ce si cate "franturi de discurs" oi fi absorbit, ca astea nu sunt lucruri pe care le contabilizezi la moment ci se aduna, mai pe observate, mai pe neobservate in tine, ca niste aluviuni pe fundul vreunui fluviu).
Ma rog, una peste alta, vreau sa zic ca urmarind zbaterile de dupa Revolutia Romana ale CFSN, am devenit din chiar 6 februarie 1990 simpatizant FSN, apoi din mai 1993 m-am schimbat deodata cu preschimbarea FSN in partid, ca simpatizant al Partidului Democrat.
Am ramas mai departe, pe acelasi fir, chiar si dupa alipirea acelui L care a facut din PD, partidul PD-L (cu toate ca mi-a displacut pierderea identitatii PD), iar pe timpul campaniei de prezentare a motiunilor pentru alegerile din PDL din 23 martie 2013 am devenit simpatizant al motiunii Udrea.
Am urmarit in acelasi timp si zbaterile lui Basescu, obligat de functia de presedinte sa priveasca cum i se scufunda fostul "Titanic" (PD-ul) fara a putea interveni, sugerand insa infiintarea unei fundatii, cea denumita "Fundatia Miscarea Populara", urmarindu-i si acestei fundatii devenirea (ne-oficiala) la 23 iulie 2013 in partid (Partidul Miscarea Populara 1).
"Întrebat dacă Elena Udrea va fi alături de acest partid, fiind cea care i-a anunţat public înfiinţarea, Marian Preda a răspuns cu o ironie. "Probabil doamna Udrea a avut o oglindă fermecată în care a întrebat: «Oglindă, oglinjoară, cine este cel mai frumos partid de dreapta din ţară?» şi i s-a spus că nu este PDL şi a anunţat că PMP va fi probabil cel mai importat partid de dreapta din România", a spus el Preda" ("Miscarea Populara s-a lansat cu fosti PDL-isti la butoane").
Pe 3 februarie 2014 mai mulți deputați au anunțat în fața parlamentului că au demisionat din PDL pentru a se alătura Partidului Mișcarea Populară. Între ei erau foștii miniștri Elena Udrea și Theodor Paleologu și deputații Florin Popescu, Aurelian Popescu, Adrian Gurzău, Florin Secară, Camelia Bogdănici, Petru Movilă, Ștefan Bucur Stoica și Dragoș Gunia.
Pe data de 8 iunie 2014, a avut loc congresul PMP. La această întâlnire a fost aleasă președinte Elena Udrea. (vezi "Partidul Miscarea Populara").
De ce am spus eu toata povestea asta pana aici?
Pentru ca iata, pentru alegerile parlamentare ce bat la usa (decembrie 2016) nu ma simt reprezentat de catre candidatii pentru Diaspora ai partidului relationat cu doi oameni politici pe care i-am cultivat ca pe ceea ce in sport se numeste "sperante", candidati ce apar in "tabloul" de mai jos.
Perceptia mea a fost (si ramane) ca o proportionalitate a persoanelor ce s-au alipit de aceasta idee a lui Traian Basescu, cu numele de PMP, s-a interpus (si se interpune) murdar, intre initiatorul Basescu si Elena Udrea.
Sa ma explic:
Nu era nimic anormal daca in 3 noiembrie 2014, membrii si simpatizanti ai PMP ar fi cerut "capul" candidatului lor la Prezidentiale (candidat care era in acelasi timp si presedinte ales, si in exercitiu, al PMP, Elena Udrea), pentru rezultatele obtinute la acele "Alegeri Prezidentiale 2014".
"Statutul PMP" era la indemana, se puteau utiliza instrumentele puse la dispozitie de el si, cu acea majoritate ceruta se putea demite Presedintele in functie, organiza alegeri si prin aceste alegeri, ales un alt Presedinte.
Numai ca, in teren, lucrurile nu s-au petrecut asa.
Existau, in vremea campaniei la alegerile prezidentiale, cel putin pe Spania, cel putin doua pagini Facebook care tineau sus "steagul" Partidului Miscarea Populara.
Una dintre pagini era administrata de un anume "Dragos . . .. " de prin Zaragoza, iar cealalta de un anume "Doru Coliu", ce apare intre candidatii din tabloul de mai sus.
Erau ca doua "factiuni", virtuale, cea administrata de Dragos milita fatis pentru Udrea iar cea administrata de Doru Coliu era mai reticenta, sau mai degraba extrem de reticenta in ce privea militarea in favoarea candidatului partidului al carui steag il fluturau.
Asa ca opiniile mele politice mi le-am gasit a avea multe puncte comune cu opiniile exprimate in pagina PMP administrata de Dragos, si astfel am inceput sa cunosc si alte persoane care opinau acolo.
Opiniile comune adunasera imprejurul lor un nucleu, se incercau niste conferinte pe Skype, conferinte la care ne onorau cu prezenta lor ba domnul Dan Zatreanu, ba doamna Udrea.
Cautam eu in tot peisajul virtual spaniol opinii care sa se infrateasca cu ale mele, mai verificam cand si cand si pagina administrata de Doru Coliu, ca sa gasesc elemente care sa ne apropie, dar de unde nu e, nu are rost sa ceri.
Cu Doru Coliu si cu cei ce populau pagina lui, nu am avut nimic, iar timpul scurs a confirmat faptul ca ei si prietenii de care se inconjura, cauta alt profil de om politic decat cel pe care il cautam eu, iar asta nu e condamnabil, fiecare cautand ceea ce il reprezinta.
Problema mea a fost aici, cu prietenii dobanditi ca sustinatori (uneori, prea infocati) ai omului politic Elena Udrea, sustinatori care cu o aceeasi infocare au intors armele incepand cu dimineata zilei de 3 noiembrie 2014, "sustinatori" cu care atata iti trebuia daca nu intorceai si tu armele deodata si in aceeasi directie cu ei.
Faptul ca am ramas ne-clintit pe pozitia mea (nu am considerat rezultatul Elenei Udrea ca fiind "slab", in conditiile date) mi-a atras indescriptibile injurii, indescriptibile mustruluieli virtuale, dez-prieteniri, vorbe grele, ma rog, un intreg arsenal.
Din toata "gasca" (in definitiv "nucleul dur", al celor ce participau si in incercarile de conferinte pe Skype, sa fi fost vreo 10 -14 persoane) doar o singura persona in afara de mine a mai fost care nu a scuipat in 3 noiembrie unde pana atunci linsese, cel putin pe perioada acelei campanii.
Pe mine nu ma mira si nu ma preocupa comportamentul nimanui, mai ales in politica, nu impun nimanui parerea mea, dar nici nu primesc sa mi se impuna, ori tocmai aici, la acest capitol, am avut probleme cu acesti fosti "colegi".
Iar de atunci incoace, unii s-au re-orientat, si i-am gasit si ii gasesc pe pagini cu insemnele PMP pe diferite regiuni ale Spaniei, sustinand acel PMP fara Udrea dupa ce militasera aprins in favoarea PMP-ului cu Udrea.
Cum as putea eu sa votez PMP-Spania in conditiile in care toti cei pe care ii stiu ca "persoane active politic" se interpun intre Basescu si Udrea?
Deci, ca sa nu fie confuzii, cu Doru Coliu nu am nimic, il respect ca persoana, nu i-a placut omul politic Udrea ci omul politic Diaconescu si asa a gandit, asa a facut.
Avem directii care nu sunt directii comune, sunt directii mai degraba paralele, poate ca chiar contrare dar jucate cu cartile pe masa si nu cu trisari.
Adversarii merita intotdeauna tot respectul, ca la duel, te inclini si saluti, dar trisorii nu merita decat sa te indepartezi de ei.
Pentru asta am prapadit atata cerneala pe pagina asta, pentru a face precizarea ca eu, pana la acest moment, nu am cui incredinta votul meu, in Diaspora, pe sectiunea PMP Spania, in asa masura incat votul meu sa impulsioneze PMP-ul pe o directie comuna cu ceea ce pentru mine reprezinta un "cuplu politic" reprezentat de "tatal politic" Traian Basescu, si "fiica politica" a acestuia, Elena Udrea.
Nu o sa ma opresc din "a sonda terenul politic" spre a identifica o solutie care sa nu fie, aritmetic vorbind, "mai mica sau egala cu zero" ci, "mai mare ca zero"
PS 1. De moment, un lapsus ma opreste sa imi aduc aminte numele complet al acestui "Dragos" de care facui vorbire mai sus, dar pana la urma numele complet nici nu este asa de important in aceasta "ecuatie", ci importanta au avut, si au intotdeauna faptele.
PS2. Ca sa raspund intrebarii formulate de mine ca titlu al acestei postari, daca as putea vota in Bucuresti, as vota Basescu la Senat si Udrea la Camera Deputatilor iar prin asta ar insemna (pentru mine) ca am votat PMP.
Dar daca nu pot face asta, in aceasta ordine, inversand ordinea cred ca le fac un deserviciu amandorura.
Cum e vorba doar de un singur vot (poate doua, poate trei) care ar ramane in pozitia de "abtinut", si cum "grosul" voturilor se da in tara, acolo unde sunt multe organizatii in care am prieteni (prieteni din lista) ramane doar ca, in ultima instanta, sa tin pumnii acelora din lista mea pe care ii simt prieteni.
Cam atat (deocamdata) la aceasta tema :)
No hay comentarios:
Publicar un comentario