"Ziua Constitutiei Romaniei, tratata de romani, cu flit

8 Decembrie este, ZIUA CONSTITUTIEI ROMANIEI.

Constitutia Romaniei implineste azi, 8 decembrie 2016, iaca, 25 de ani.

ZIUA CONSTITUTIEI, este (de fapt) cea mai sfanta zi, din zilele anului, si cu toate astea, nu este nici macar inclusa intre cele noua sarbatori publice, nationale.

Cum o fi posibil ca Romania, care se autodefineste (in fata comunitatii internationale) ca "stat laic", sa aibe cuprinse ca "sarbatori publice nationale", sase sarbatori religioase + una ca sarbatoare laborala + una ca zi nationala a Romaniei + una cu "Ziua Unirii", dar nu ii acorde statut de "sarbatoare publica" sarbatoririi zilei sfintei Constitutii a Romaniei?

Dreptul de răzvrătire

Ca si in cazul "Legitimei aparari", nici in cazul "Razvratirii" (rascoalei, revoltei, revolutiei), Stiinta Juridica, nu iti impune sa stai cu mainile in san, nu iti impune sa privesti pasiv cum altul/altii comit nedreptati (impotriva ta sau impotriva a ceva ce-ti este prezent), doar ca trebuie sa iti asumi conditia de legalitate, de obiectivitate a ceea ce faci, si sa poti mai apoi da raspunsuri corecte , la orice eventuale intrebari formulate tie de aceeasi "Stiinta Juridica".
............

 În Declarația Universală a Drepturilor (si Responsabilitatilor) Omului, din 1948, acest drept nu este recunoscut în mod explicit, ci in mod implicit, în al sau "preambul":

Schimbarea la fata (sau, votul).

E bine ca tot mai multi sunt oamenii care inteleg ca cea mai mare valoare umana, este votul.
Votul, e oglinda sufletului omului, iar rezultatul votului, este cea mai corecta medie a ceea ce un popor, reprezenta, ca popor.
Din gura putem sa ne laudam cum vrem, rezultatul final al sesiunii de votare fiind imaginea adevarata a sufletului poporului respectiv, la acel moment.
Aceasta reprezinta de fapt "Schimbarea la fata" de care vorbesc vechile scrieri.
Deschizand linkul de mai jos, gasim acolo o "imagine gif" a unei pasari, a carei ciclica "schimbare la fata" o putem vedea, si ne putem reprezenta astfel cu si mai mare usurinta cum picatura de "culoare politica" ce o reprezentam fiecare dintre noi, este ca si o picatura de "lavabila", si din 10-12 milioane de picaturi, cati ajungem sa ne "varsam" intr-un acelasi vas, se constituie "nuanta de culoare" care ne reprezinta pana la urmatoarea sesiune de "schimbare la fata" 

Declarația universală a îndatoririlor omului

Declarația universală a îndatoririlor omului

Suna (titlul acestui post), mai in ton cu adevaratul mesaj al enuntului "Declaratia Universale a Drepturilor Omului". Chiar daca . . . pe unii o sa-i cam zgarie la urechi :)

Am creat aceasta pagina azi, 11 noiembrie 2016, spre a incerca sa raspandesc (pentru ca o sa apara pe "cautari") in lumea limbii romane, sensul corect a ceea ce s-a incetatenit (din cauza unei usuratice traduceri), ca "drepturi" in sens de "cuveniri nemeritate".

Cei mai multi dintre romani, cand aud pronuntia cuvantului "drepturi" se gandesc in mod automat la el ca la cuvantul "beneficii"

Drepturile Fundamentale. Preambul

Ajuns (mai demult) la necesitatea de a incerca sa ma apar eu, juridic, in fata unor nedreptati laborale prin Spania, si trebuind sa ma apar in limba spaniola, ca sa ma asigur ca nu vorbesc prostii, am avut grija mereu sa pun "in oglinda", in balanta, texte spaniole cu texte romanesti ale acelorasi subiecte.
Asa am ajuns sa observ ca in majoritatea lor, textele romanesti sufereau de  . . ."lipsa la cantar".
Astfel ca, am mai luat de prin versiunea spaniola, de prin cea engleza si, am mai completat la textul romanesc din lipsurile care indepartau "produsul final" de forma reiesita in alte limbi.

Avem aici "Preambul"-ul Declaratiei Universale a Drepturilor, intr-o forma corectata (in comparatie cu versiunea oficiala) si care suna, dupa cum urmeaza:

De acord cu Basescu si la tema "Familia".

Invitat la Digi in seara zilei de 6 noiembrie 2016, si raspunzand Basescu si la o provocare pe dezbatuta tema din ultima vreme: "Familia", a facut referinta directa la articolul 16 din Carta Drepturilor. Cum eu aveam deja ceva in legatura cu tema "pe masa de operatie", cum s-ar zice, am adus si aici cate ceva care sa ajute, zic eu, la o mai buna intelegere a subiectului:
Avem deci:..............................................
Articolul 16 al Drepturilor Fundamentale, care zice asa:

Bună-vointă politică vs rea-vointă politică

Democratia este o stare. "o stare sociala".
Aceasta "stare sociala" devine prezenta doar acolo unde o majoritate confortabila este  formata din persoane manate de buna-vointa de a respecta normele sociale in vigoare, de a trai in respectul literei si spiritului acelor convenite norme carora le spunem, generalmente, "legi".
Asta inseamna "din proprie constiinta", producand astfel cat mai putin "front de lucru "arbitrilor partidei", ne-inalcand "linia continua" pentru ca te retii tu singur si nu pentru ca te-ar pandi cineva.

Trecem acum perioade in care romanii au ajuns in tari in care nici nu visau (inainte de 90) sa ajunga, si ne transmit de la fata locului (de prin tari precum tarile scandinave, sa zicem) tot felul de lucruri care le put.
De parca era cineva, pe undeva, obligat sa ne asigure noua ambientul pe care nu am fost in stare sa ni-l cream in propria noastra tara.

Politica este o alta forma de medicina.

Politica este o alta forma de medicina.
Este o profilaxie (strategii pentru incercare prevenirii si impiedicarii aparitiei bolii) si o terapeutica (tratarea bolii dupa aparitia ei) ambele desfasurate simultan.
Doar atat ca medicina se face, se aplica pe individ (pe "persoana fizica individuala", in timp ce politica (cea legitimata) este o medicina ce se aplica pe "grup social" (pe "persoana  juridica colectiva".
Exista bineinteles si "politica ne-legitimata" (tribala) pe care o aplica tot felul de "mame Omida", pe "persoane colective ne-juridice" (ca pe turme, ca pe cirezi, ca pe hoarde).
In timp ce medicina se ocupa de sanatatea fizica a pacientului, politica se ocupa de sanatatea ambientului social.

Principiile internaționale de Drept vs românescul Drept

Specia umana este una singura.
Suntem (noi oamenii) coechipieri ai aceleiasi echipe.
Este adevarat ca in cadrul oricarei echipe sunt posturi mai ravnite, si posturi mai putin, este adevarat ca exista o ordine piramidala a calitatii acestor posturi si tot adevarat este ca in acelasi timp cu faptul ca suntem coechipieri, combatem intre noi pentru a ne aseza  fiecare dintre noi pe o pozitie cat mai buna in cadrul acestui ne-vizibil si pentru unii, ne-perceptibil clasament.
Dar, mai inainte de orice suntem "coechipieri" si stim ca "sangele/ apa nu se face".

De cand au inventat scrisul, oamenii au tot incheiat conveniri scrise intre ei, prin care conveneau ce sa isi respecte unul altuia, si ce nu.
Ca sa se ajunga la forma actuala a principiilor internationale specifice materiei numite Drept, s-au "cernut" informatii existente la un timp sau altul, vreme de milenii.
Cine crede ca se poate izola si forma (pe principiul "stat in stat") "societate in Societate", nu intelege corect Viata, iar prin asa  procedeu nu face decat sa isi fure singur caciula, aducand afectare si altora.

Lupul lui Decebal

Sunt multi anii de când "târăsc" brosura asta dupa mine, chiar si numai pentru pilda aceasta ce răzbate din lectura textului de mai jos.
Pildele mereu se potrivesc la situatii, si fiecare isi trage orice pilda, pe calapodul propriu.
Eu am vrut de mult sa o aduc in pagina, pentru a ma ajuta sa descriu lupta ce se da intre "Democratie" si "ne-democratie" in Romania.
Intre "democratia autentica" (cea ancorata in "principiile internationale ale Dreptului"), pe de o parte, si un simulacru de democratie, "democratia originala" (cea ancorata in "principiile romanesti ale Dreptului", principii mostenite, atat ca biografie cat si ca practica, de la regimul comunisto-ceausist).

Ce este Statul? O intreprindere de prestari servicii.

Statul este un fel de fortareata centrala, in care noi, cetatenii Tarii, concentram o armata de functionari (dintre ceea ce credem ca am avea cel mai bine pregatiti pentru administratie) care "armata" sa vegheze la bunul mers al treburilor in timp ce noi, restul cetatenilor, ne vedem de oile noastre.

"Statul", in varianta secolelor XX - XXI este "o altfel de armata", o altfel de armata decat armata pe care trebuiau sa o tina pe picioare tarile, inainte vreme.
Nu este (statul) o armata clasica, dar este, in structura ei, extrem de asemanatoare ca structura ierarhica, "armatelor regulate".

PMP, Basescu, sau Udrea? Aceasta e dilema.

Fiecare dintre noi avem povestea noastra, vis-a-vis de orice.
Si fata de PMP, fiecare persoana are povestea ei.
Eu am sa o spun pe-a mea.
...............................................
Apropierea mea de PMP se datoreaza intrarii mele in contact cu diferite fragmente (mai mici, sau mai mari) din discursul Elenei Udrea, discursuri din care iata, internetul ma ajuta in 2016 sa aduc la indemana cui vrea, oaresce monstre:

1 Noiembrie, ziua tuturor mortilor.

Azi (1 noiembrie 2016) in Spania este o zi de sarbatoare nationala fiind ziua de celebrare / comemorare a tuturor mortilor (toti mortii fiind sfinti, pentru "vii" lor).

(vezi: "Dia de todos los Santos", vezi: Dia de todos los difuntos", vezi "Dia de Muertos".

In Spania, cimitirele sunt durate mai mult pe verticala decat pe orizontala, iar in ultimii ani a luat amploare incinerarea in raport cu traditionala ingropare.

(vezi "Cremacion")

In Spania, constructia si intretinerea cimitirelor este treaba (obligatia si responsabilitatea) Primariilor.

Logica absurda a natiei romanesti 2016

Unde sunt acei absurzi ai natiei romanesti care cer altora (in afara lor insisi si a favoritilor lor) ca la angajare (fie ea "angajare politica") pe lângă institutionala "dovada a nevinovatiei" denumită la modul curent, "cazier judiciar", persoanele ne-suferite de ei, sa mai producă o "dovadă a nevinovăției" paralelă "dovezii de nevinovatie" institutionale.
Dovadă mai clară ca asta, ca așa de multi co-nationali de-ai nostri gandesc cu orice altă parte a organismului, in afară de cap, nu există. 

Pe om nu il poate obliga nici un alt om sa fie om. E la latitudinea proprie

Zisei si eu opinia mea, pe . . . "surse":

"Diferit de Băsescu (care incerca sa democratizeze Societatea), useleii încearcă så feudalizeze romaneasca Societate.
Încearcă sa bată democrația (din interiorul ei), cu propriile ei cuvinte.
Democrația este un "joc logic" (cu reguli stabilite, convenite si acceptate, intre oameni).
 Un "joc logic", la fel de logic ca si "circulația rutieră" (ca să nu mai repet de-acum "perimata" exemplificare cu "șahul".
Cu reguli, cu indicatoare, cu penalizari (cu penalizari graduale).
Dar "jocul logic" nu il pot juca decât (doar) oamenii (nu si alte vietuitoare), pentru simplul motiv că omul e dotat cu rațiune, in timp ce nici o altă vietuitoare nu este dotată cu rațiune.
Iar între oameni, există o procentualitate de indivizi care au "caracter de om" (caracter rational) in timp ce o altă procentualitate e "lipsită (de acest) caracter", posedând "caracter irațional".
"Frumusetea" e ca nu stim care, si cum, până ce nu "citim" omul (pe fiecare in parte ca pe o alta carte), ca să aflăm cu cine stăm de vorbă.
E greu sa incerci sa joci un joc logic (logic și umanizant), cu calul, cu capra, cu porcul, cu boul sau cu alte viețuitoare.
Pentru ca dacă vrei sa joci, spre ex. sah, remi, scrabble, etc, tu muți piesa (cu o logică) iar celălalt răstoarnă (ilogic), tabla (cu piesele de pe ea).
Caracterul, fiecare si-l cizeleaza (asa cum cizeleaza sculptorul o sculptură sau precum pictorul cizeleaza o pictură) sau dimpotrivă, si-l poartă asa brut (ne-cioplit), cum l-a primit de la "mama" Natură. :)"

La care adaug:
Pe nici un om nu il poate obliga (in realitate) sa se umanizeze.
Omul este ca un tigru,
Poate fi dresat, dar dincolo de . . .piele (in interiorul lui), el tot tigru ramane.
Doar o voință personală deosebită il poate ajuta sa se auto-dreseze de asa natura incat sa rămână pe afara tigru dar pe dinauntru . . . miel.
Miel, pentru ca mielul este simbol al ne-agresiunii, al ne-violarii, al posibilitatii de "a fi" fără a aduce stricare vietii altuia.

E utopic sa creadă cineva ca omul poate deveni "100% caracter de miel", eu am insemnat aici "extremele".
Dar "rezerve" spre a ajunge dinspre "condiția de tigru" inspre jumatatea distantei ("media", sau "calea de mijloc") sunt, slavă domnului.

Democratia-i un proiect. Inceput, dar . . neterminat. In lucru.

Democratia-i un proiect. Un proiect inceput, dar . . neterminat. Un proiect in lucru.

Fiecare dintre noi, oamenii, percepem lucrurile personalizat, fiecare functie de alti parametri (situare geografica, situare temporala, nivel cultural, etc.
Mie unul mi se pare a regasi inceputul creionarii/ schitarii "proiectului" numit "Democratie", in cuvintele (putine cuvinte) ramase de la Cratilos (inspirat la randul lui de Heraclit).
Acel Cratilos care, inca de acum 2600 de ani isi indemna contemporanii sa nu isi mai bazeze rationamentul pe nimic din ce inseamna "inchipuire", ci sa isi introduca fiecare, in acel procesor numit "tartacuta", numai "date reale".
In viziunea mea a doua treapta (marcanta) a elaborarii acestui proiect apartine arhicunoscutului personaj ramas in istorie cu numele de Aristotel.
Tot in viziunea mea o a treia marcanta treapta a elaborarii acestui proiect apartine . . .

Manageri nascuti, manageri facuti.

Manageri nascuti, manageri facuti.
De fapt, corect spus:
"Manageri innascuti vs manageri fabricati".
Intelegem mai usor diferenta intre una si alta, daca ne gandim la lumea muzicala, acolo unde una este sa iti indrume parintii pasii, de la vremea gradinitei, catre o "Scoala de muzica", de unde sa treci la un "Liceu de muzica" si apoi la un "Conservator" pe care sa il absolvi si sa devii vreun "sef de orchestra" care conduce orchestre la a interpreta muzica compusa de altii, si alta este ca propria-ti vocatie sa te impinga catre conditia in care . . .

Cate bordeie atatea obiceie (sau cati oameni, atatea interpretari)

Nimic nou sub soare.

Oricati oameni ar citi "Punguta cu doi bani", cand e la povestit, apar tot atatea variante ale povestirii, cati cititori (convertiti in povetitori) sunt.

Nici macar in stiintele exacte, nu ne gasim a fi coincidenti.

Suntem mai mult, sau mai putin asemanatori.

Suntem mai mult, . . .

Bambilici. Regula jocului, regulament, instructiuni de joc sau statut.

Pe la inceputul anilor '70 un unchi de-al meu, despre care stiam la vremea aceea ca e "subinginer la Brazi", m-a invatat pe mine si pe un var de varsta mea, un joc caruia el ii zicea . . . "Bambilici", si asa l-am numit, jucand eu cu varul meu sute, sau poate mii de jocuri, dar apoi am crescut, si ne-am dus in lume, si eu n-am mai intalnit pe nimeni care sa stie jocul asta.

Am mai invatat eu (in timp) vreo cateva persoane, ca sa am partener de joc, dar jocul n-a proliferat, sau cel putin nu am eu stire de asta.

Jocul se juca in doi, si era cam asa:

Cel mai usor e sa cersesti, sa te rogi.

Cel mai ușor este sa cerșești (măcar un covrig), sa te rogi, sa te milogesti, sa te plangi. 
Adevarata greutate e să destelenesti, să ari, să arunci sămânța, să o veghezi, să o culegi si sa o aduci la stadiul de covrig. 
Dumnezeu ne-a dat.
De ce sa ne milogim sa ne bage si in traistă?

Un "jucator" sunt si eu. Chiar daca de divizie sateasca.

Azi (11 octombrie) am dat sa particip si intr-un nou creat grup pe Facebook, in care fusesem invitat, si . . . desfasurarea "filmului a fost cam asa:

Efervescenta alegerilor a cuprins Romania in timp ce pe mine ma lasa rece, ne-avand pe cine vota. 
Acea parte a oamenilor PMP-ului care au pus mana pe Traian Basescu, pe mine nu ma reprezinta. 
Pe Spania au fost mari balacareli la vremea mazilirii Elenei Udrea (si a lui Dan Radu Zatreanu de la PMP Diaspora) iar acum pe mulți dintre ei ii regăsesc a fi "cap de afiș" alături de acel Basescu pe care, ca la carti, l-au "tăiat" in 2 noiembrie 2014, cs pe unul ce de moment n-ar sti ce vorbește dar pe care, mai apoi l-ai putea aduce pe calea cea buna. 
Daca toti astia care isi spun "basisti" dar . . .

Democratia este (si ea), o conventie.

Democratia e o profesie.
O profesie pe care unii (putini) o pot avea in gene (precum Faramita sau Budala acordeonul), dar pe care cei mai multi, fără o "școală profesională specifica" (cel puțin la fel de specifică precum erau "scolile profesionale de soferi") nu au de unde sa si-o insuseasca. 
Sunt in "profesia" asta (ca in orice profesie), reguli specifice doar acestei profesii.
Astea nu se iau ca gripa, nu se transmit genetic, nu se iau ca varul de pe pereti pe o haina, cum nu te poti contagia cu acel minimum de cunostinte ce iti sunt necesare pentru obtinerea unui "permis de conducere".
Orice oranduire sociala este . . .

De ce au murit, sindicatele?

De ce au murit, sindicatele?
Pentru ca vremea "jalbei in protap" e depasita.
Pentru ca mijloacele de comunicare la distanta permit sa nu trebuiasaca sa mai faci la modul expres, act de prezenta spre a-ti spune "păsul" (durerea).
Si mai ales pentru faptul ca, introducandu-se votul, poti trimite ca prin posta, "delegare de reprezentare" unei persoane juridice (individuale sau colective), care asemeni unui avocat in domeniul juridic, sa te reprezinte in domeniul politic.

Elena Udrea calca pe urmele lui Aramis

Elena Udrea este (din punctul meu de vedere) unul dintre cele mai elocvente exemple de persoana careia i s-au incalcat drepturile fundamentale, intr-o tara membra UE, incepand (cel putin) cu anul de gratie 2014 si ne-incetata aceste incalcari nici azi (septembrie 2016).
Tratamentul aplicat ei mi-a adus aminte de tratamentul imaginat de Michel Sevaco a fi fost aplicat de catre Inchizitia spaniola cavalerului Pardaillan.
Am pus si eu grauntele meu de nisip in slujba militarii pentru apararea conceptului juridic cunoscut sub numele "Drepturile Persoanei", concept care, odata respectat fi dus la scoaterea Elenei Udrea de sub absurdele inchisori preventive, al absurdului tratament la care a fost supusa.

Despre subordonarea juridica

:Subordonarea juridica: condiția unei persoane legata contractual de o alta sau dependenta de aceea. În Dreptul laboral reprezintă elementul cel mai caracteristic și cel mai important al contractului individual de muncă, de asa maniera încât deodata cu momentul  existentei lui, isi  începe  asupra acestei relații contractuale si conditia juridica tutelara Statului. 

Pana apuc sa "mobilez" corespunzator pe.aici, citeste mai multe sum linkul de mai jos.
Subordonarea Juridica

Sunt unul dintre proletarii acestei lumi.

Desi cuvantul "proletar" a fost (cel putin in lumea romaneasca) compromis ca pentru vecie de utilizarea lui de catre comunisti, daca in aceasta clasa (sociala) m-am nascut, de ce mi-ar fi rusine cu conditia mea?
Marturisesc ca aproape uitasem cuvantul, cand si cand doar, mai foloseam celebra alaturare facuta de Eminescu sub titlul "Imparat si proletar" in care cei doi termeni apar ca antonim, unul celuilalt.
Doar ca in timpul din urma, preumblarile pasilor mei prin uriasul labirint pe care il constituie internetul, m-au adus in fata unor interpretari in limba spaniola a unor informatii despre "clasele sociale" care m-au dumirit (parca) mai bine decat ce aveam deja inmagazinat ca informatie pe aceasta tema.

Ce se cere unei persoane ce pretinde a deveni politician.

Oricum as da-o ca sa explic, la fiecare doua-trei cuvinte tot gasesc cate unul despre care stiu ce se stie pe "piata" romaneasca, si care ar necesita link spre o pagina explicativa a acelui cuvant.
Voi vedea, cand oi gasi timp, oi pune si linkurile de cuviinta.
Pana atunci insa, trebuie ca mai intai sa incercam a ne elibera de confuzia pe care o facem intre "om politic" si "politician".
Cand te gandesti la conditia de "politician" trebuie sa te gandesti ca atunci cand iei in discutie conditia de "fotbalist".
(Zic "fotbalist", pentru ca fotbalul este, dupa politica, a doua competitie ca anvergura, ca raspandire.
"Competitia politica" in raport cu oricare ar fi a doua competitie mai raspandita, este ca un urias pe langa un pitic.
Dar foloseste sa . . . folosesti fotbalul ca figura de stil, cand vrei sa explici aspecte din politica.

Asa deci, "oameni politici (fiinte politice)" suntem toti membrii speciei umane, dar "politicieni legitimati" ajung numai unii dintre noi.
La modul ne-formal, dam cu piciorul in minge mult mai multe persoane decat persoanele care ajung sa se legitimeze ca jucator de fotbal (si sa activeze in mediul formal.
Ma rog, e de spus ca pentru a deveni cineva politician nu i se pretinde nici un fel de diploma.

Pe scurt, logica e cam asa:
In afara de competitia, si de sistemul competitionala numita "fotbal" se poate folosi ca exemplificare (in raport cu politica) si sistemul competitional "Romanii au talent".
Competitiei politice am putea sa ii spunem in loc de "Romanii au talent", "Politicienii au talent" si sa intelegem astfel ca pe podiumul de premiere, noi (publicul spectator) suntem cei care ii urcam.

In mod normal, un adevarat politician are in dotarea lui un "talent politic nativ", de exceptie, la care si-a adaugat o "cultura generala", cel putin egala sau mai mare decat "talentul său politic nativ".
Din pacate insa, identificarea "pacalicilor" din imensul asta "joc de carti" cu care putem asemui "politica" este dificila de facut de catre o natie al carei nivel de "talent politic nativ" si de "cultura generala" nu o ajuta mai mult decat la a ramane un continuu "Popa prostul".

Democrati din toate tarile, uniti-va.

Am scris in zilele din urma un articol cu acest titlu (Democrati din toate tarile, uniti-va) parafrazand astfel acea nai mult decat cunoscuta, zicere "Proletari din toate tarile, uniti-va", si cu ocazia aia miam adus aminte sa il intreb pe "goagal" ce stie el despre asa un termen (cel de "proletar").

M-am uitat mai intai pe felurite canale de informatie, romanesti si apoi, pentru ca mie imi place ca mai inainte sa ma decid sa cumpar, sa pun in cumpanire si produse fabricate de alti fabricanti, am comparat cu ce spun altii, pe canale de informatie din alte limbi.

Si astfel am descoperit alte conotatii ale termenului de "proletar" si in afara de asta mi am reamintit acele clase sociale numite "aristocratia", "clerul", "burghezia",  "proletariatul" si "lumpenproletariatul.

Oamenii ar face bine (ar proceda corect) daca si-ar traduce cuvantul "democratie" ca pe "arta/profesiunea aplanarii conflictelor intre oameni"
Daca comunismul a indemnat la "lupta de clasa", daca feudalismul a cultivat existenta antagonicelor clase, democratia vine cu gandul de aplana conflicte, tensiuni intre oameni

va urma!

Cum se face un partid politic?

Un partid politic este o "entitate juridica" (asa cum "entitate juridica" este orice club sportiv, orice butic din colt, orice unitate economica sau altfel spus, orice "persoana juridica).
Orice "persoana juridica" este (de fapt) un "subiect juridic"

Din criza de timp las pe o data viitoare continuarea . . . povestii, dar nu inainte de a pune mai jos cateva linkuri care lamureste oricui ce ii trebuie ca sa infiinteze (daca ii tuna vreodata asta prin cap) o "negustorie" precum cea numita "partid politic".

De ce "Mişcarea Democrată"

15 septembrie 2016
In loc de introducere;
De ce "Mişcarea Democrată"?

Pentru ca eu (autorul acestui blog) am tanjit dupa democratie cu mult inainte sa se fi spart zagazurile "barajului" ce ne tinea (sau cel putin il percepeam a ma tine pe mine) in captivitate.
Si pentru ca de la ruperea acelui baraj, de la acel 22 Decembrie 1989 si pana azi, am venit pe"filiera politica"; Petre Roman, Traian Basescu, Elena Udrea.
Cine o mai urma, om mai vedea.
Am mers cu speranta alaturi de Partidul Miscarea Populara (cel aflat sub presedentia Elenei Udrea), in cursa prezidentialelor din noiembrie 2014, si am ramas alaturi de politicianul Udrea si dupa ce s-au consemnat "scorurile" inregistrate.
Multi (majoritatea) au schimbat atunci macazul, si s-au pus in a preschimba (de o forma miseleasca,  in opinia mea) PMP-ul, in ce priveste in-vizibilul "fond" dar pastrandu-l pentru vizibila "forma".