Elena Udrea calca pe urmele lui Aramis

Elena Udrea este (din punctul meu de vedere) unul dintre cele mai elocvente exemple de persoana careia i s-au incalcat drepturile fundamentale, intr-o tara membra UE, incepand (cel putin) cu anul de gratie 2014 si ne-incetata aceste incalcari nici azi (septembrie 2016).
Tratamentul aplicat ei mi-a adus aminte de tratamentul imaginat de Michel Sevaco a fi fost aplicat de catre Inchizitia spaniola cavalerului Pardaillan.
Am pus si eu grauntele meu de nisip in slujba militarii pentru apararea conceptului juridic cunoscut sub numele "Drepturile Persoanei", concept care, odata respectat fi dus la scoaterea Elenei Udrea de sub absurdele inchisori preventive, al absurdului tratament la care a fost supusa.

Mi-au fost mie insami incalcate drepturile ca persoana, de cu mult mai inainte de a fi aflat vreodata  ca exista pe lumea asta o persoana care se numeste Elena Udrea.
Am sustinut-o asadar in lupta ei, asa cum m-as fi sustinut pe mine insumi, pentru ca triumfand adevaruri sustinute de ea, era in castigul meu si al celor ca mine.
Acum insa, in septembrie 2016, Elena Udrea declara ca isi va schimba strategia politica, adaugandu-si armelor politice si un arsenal religios.

Eu am zis, si zic asa:
"Lupta politica" nu este o gluma ci este cea mai periculoasa dintre activitatile umane.
O buna politica este producatoare de pace, in timp ce o proasta politica este producatoare de razboi.

"Ruleta rusa" este o biata gluma in comparatie cu riscurile la care te expui ca om politic, mai ales daca te asezi de o aceeasi parte cu "proletarii" (precum Basescu sau Udrea) si nu de o aceeasi parte cu burghezia (precum ponta sau iohanis).

Ei bine, anuntul Elenei Udrea ( "Din experienta personala a ultimului an si jumatate, cred ca resursele religioase precum rugaciunea, spovedania, lecturi din Biblie, prezenta in viata comunitatii religioase si la biserica si postul, pot ajuta la dobandirea Fericirii, orice ar insemna Fericirea pentru fiecare: sanatate, prosperitate, succes profesional, iubire etc") imi aduce aminte de "agatarea ghetelor in cui", savarsita de Aramis (unul dintre cei trei muschetari care erau de fapt, patru). si nu pot decat sa respect vointa ei de a mai slabio cu politica si de a incerca sa isi ajute semenii dintr-o alta perspectiva.

Dar asta ne intrerupe conditia de "colegi de drum" pentru simplul motiv ca eu am avut si am convingerea ca singura solutie ce poate indrepta strambaciunile vietii este politica.