Manageri nascuti, manageri facuti.

Manageri nascuti, manageri facuti.
De fapt, corect spus:
"Manageri innascuti vs manageri fabricati".
Intelegem mai usor diferenta intre una si alta, daca ne gandim la lumea muzicala, acolo unde una este sa iti indrume parintii pasii, de la vremea gradinitei, catre o "Scoala de muzica", de unde sa treci la un "Liceu de muzica" si apoi la un "Conservator" pe care sa il absolvi si sa devii vreun "sef de orchestra" care conduce orchestre la a interpreta muzica compusa de altii, si alta este ca propria-ti vocatie sa te impinga catre conditia in care . . .

Cate bordeie atatea obiceie (sau cati oameni, atatea interpretari)

Nimic nou sub soare.

Oricati oameni ar citi "Punguta cu doi bani", cand e la povestit, apar tot atatea variante ale povestirii, cati cititori (convertiti in povetitori) sunt.

Nici macar in stiintele exacte, nu ne gasim a fi coincidenti.

Suntem mai mult, sau mai putin asemanatori.

Suntem mai mult, . . .

Bambilici. Regula jocului, regulament, instructiuni de joc sau statut.

Pe la inceputul anilor '70 un unchi de-al meu, despre care stiam la vremea aceea ca e "subinginer la Brazi", m-a invatat pe mine si pe un var de varsta mea, un joc caruia el ii zicea . . . "Bambilici", si asa l-am numit, jucand eu cu varul meu sute, sau poate mii de jocuri, dar apoi am crescut, si ne-am dus in lume, si eu n-am mai intalnit pe nimeni care sa stie jocul asta.

Am mai invatat eu (in timp) vreo cateva persoane, ca sa am partener de joc, dar jocul n-a proliferat, sau cel putin nu am eu stire de asta.

Jocul se juca in doi, si era cam asa:

Cel mai usor e sa cersesti, sa te rogi.

Cel mai ușor este sa cerșești (măcar un covrig), sa te rogi, sa te milogesti, sa te plangi. 
Adevarata greutate e să destelenesti, să ari, să arunci sămânța, să o veghezi, să o culegi si sa o aduci la stadiul de covrig. 
Dumnezeu ne-a dat.
De ce sa ne milogim sa ne bage si in traistă?

Un "jucator" sunt si eu. Chiar daca de divizie sateasca.

Azi (11 octombrie) am dat sa particip si intr-un nou creat grup pe Facebook, in care fusesem invitat, si . . . desfasurarea "filmului a fost cam asa:

Efervescenta alegerilor a cuprins Romania in timp ce pe mine ma lasa rece, ne-avand pe cine vota. 
Acea parte a oamenilor PMP-ului care au pus mana pe Traian Basescu, pe mine nu ma reprezinta. 
Pe Spania au fost mari balacareli la vremea mazilirii Elenei Udrea (si a lui Dan Radu Zatreanu de la PMP Diaspora) iar acum pe mulți dintre ei ii regăsesc a fi "cap de afiș" alături de acel Basescu pe care, ca la carti, l-au "tăiat" in 2 noiembrie 2014, cs pe unul ce de moment n-ar sti ce vorbește dar pe care, mai apoi l-ai putea aduce pe calea cea buna. 
Daca toti astia care isi spun "basisti" dar . . .

Democratia este (si ea), o conventie.

Democratia e o profesie.
O profesie pe care unii (putini) o pot avea in gene (precum Faramita sau Budala acordeonul), dar pe care cei mai multi, fără o "școală profesională specifica" (cel puțin la fel de specifică precum erau "scolile profesionale de soferi") nu au de unde sa si-o insuseasca. 
Sunt in "profesia" asta (ca in orice profesie), reguli specifice doar acestei profesii.
Astea nu se iau ca gripa, nu se transmit genetic, nu se iau ca varul de pe pereti pe o haina, cum nu te poti contagia cu acel minimum de cunostinte ce iti sunt necesare pentru obtinerea unui "permis de conducere".
Orice oranduire sociala este . . .

De ce au murit, sindicatele?

De ce au murit, sindicatele?
Pentru ca vremea "jalbei in protap" e depasita.
Pentru ca mijloacele de comunicare la distanta permit sa nu trebuiasaca sa mai faci la modul expres, act de prezenta spre a-ti spune "păsul" (durerea).
Si mai ales pentru faptul ca, introducandu-se votul, poti trimite ca prin posta, "delegare de reprezentare" unei persoane juridice (individuale sau colective), care asemeni unui avocat in domeniul juridic, sa te reprezinte in domeniul politic.